'N'autra, 'n'autra è la cosa gravi pi mia, ca mi duna di pinsari seriamenti e mi teni agitatu (e iu' 'u capisciu, mischinu! quannu unu è ddà... sulu... abbannunatu!) si fissau ca si senti comu un arvuliddu trapiantatu fora via... e mi scrivi ca si voli «rinnestari al vecchiu tronco» di la famigghia.
Donna Prazzita
Ah, chi 'nt' 'a parintela 'a voli?
D. Nzulu
Ca 'nnunca!... E iu, 'a viritati giusta, dati 'st'intenzioni — ca pi cuntu miu non l'approvu — mah, iddu avi stu spinnu di li parenti, e bona cci vegna! — data la sua età, datu tuttu, haiu pinsatu a la cucina Tidda. — Chi nni diciti?
Donna Prazzita
(avvampa e si reprime subito, facendo la voce dolce e sorridendo stentatamente) — Vih, cucinu... ca chi diciti, povira Tidda! tantu affabili, criatura!... ma, si dimannati a mia... chi cci ha fari, 'u pani cottu?
D. Nzulu
Pirchì? Vui, a iddu, quant'anni cci faciti?
Donna Prazzita