(con terrore) — Vi sorprisi?... (ha il tremito alle labbra e alle membra).

Saru

No... ma... quasi... Si mangiau 'a fogghia — mi parsi! — Parrava masticatu... Pirchì ti nni jsti, Anna, pirchì ti nni jsti?!

Anna

Sperava ca ti nni vinissi ccu mia!... Non sapeva chi fari, ppi staccariti!... Ti guardava ccu lu cori 'nta l'occhi, e tu non ti muvisti!...

Saru

Hai ragiuni, hai ragiuni, mugghiredda mia!... (se la stringe appassionatamente al petto) Tesoru miu beddu e santu!... Tu si' la me' salvizza, tu!... M'ha' salvari, Anna, m'ha' salvari!... E... vidi?... Appena mi nni parrasti, ti cascai 'nta li vrazza, è veru?... Senza negari, senza diri minzogni... Ti giuru ppi dda criaturedda nostra ca si non mi nn'avissi parratu tu, turnannu di fora t'avissi cunfissatu tuttu iu, spontaneamente!... L'aveva cca, (si mette la mano sotto il petto) comu un gruppu, 'nta la vucca di l'arma, ca non mi faceva ciatari!... (stringendosi più forte a lei) — Non mi lassari, Annuzza, non mi lassari!...

Anna

No, no, ca comu ti lassu?... Pozzu lassari a tia, si mi dimanni aiutu accussì?... (ripresa dal terrore e dal tremito) Ma si' certu — o Diu! — si' certu, ca si nni accorsi?...

Saru