No iddu, idda!.... L'haiu vistu ccu l'occhi mei, ajeri, a tavula!.... Mi nni addunai iu, fiuramuni si non si nn'addunau iddu!....
Rachela
(per confortarla) — Tu ti nn'addunasti pirchì 'u sapevi.... chi c'entra?!....
Anna
Ma macari Saru, mi pari ca avissi 'ssu scantu!....
Rachela
Signuri mei, viditi, ppi 'na cajurdazza qualunchi, chi 'nfernu ca po' nasciri 'nta du' famigghi!.... E chissa d'accussì 'u pigghia, a so' maritu?.... E chi è, pazza?... N' 'o sapi ca si ci firria 'u ciricoppulu!.... (notando che Anna ha il tremito alle labbra) — Nenti, Anna, non stari ccu pinseri, pirchì iu 'u conusciu a Oraziu Pardu.... 'u conusciu megghiu di so' mugghieri.... Non sapi nenti, pirchì si si nn'avissi addunatu, Diu nni scanza e libiri, avissi fattu un macellu!.... Bah!.... Sta tranquilla, ca non sapi nenti! (si ode il campanello e va ad aprire).
SCENA IV.
Ninfa e dette.
Ninfa
(entra, tutta affocata in volto, preceduta da zia Rachela. La gioia le schizza dagli occhi ed è quasi convulsa) — Bongiornu, cummari!.... Unn'è, 'u cumpari?.... Oraziu mi mannau ppi 'ddi carti.... Dicitaccillu!....