Anna

(supplichevole) — Ppi carità, ppi carità, turnati in sensi!...

Oraziu

Iu in sensi perfetti, sugnu.... E v' 'u dimustru, cummari: (accostandosele, persuasivo) — Vui chi vuliti?...... Ca mi nni vaiu, è veru? (a un cenno di si di Anna) — E unni?... Unni mi nni vaiu?... 'A lucanna?... Pp'aspittari c'agghiorna.... nesci iddu, d' 'a me' casa, e trasu iu?... 'U me' postu è occupatu, 'u sapiti sentiri?... E niscennu di cca.... e jennu jntra..... — ca va, mittitivi 'nt' 'e me' panni!... Ccu tuttu ca siti 'n'apa di meli, 'na pampina di paradisu, arrivannu dintra, e truvannuli 'nsemi, vui, chi facissivu?... Macari ca non fussivu 'ntinziunata, niscissivu 'u revolviri e tirassivu o' toccu, a cu' casca casca!... — (accalorandosi) — Ppi forza!... Ppi forza, cara cummari!.... È ddà.... 'nt' 'o me' lettu, a 'st'ura!.... Abbrazzatu ccu me' mugghieri!.... (col sangue agli occhi) — Ca si la vasa!... Ca si pigghia li so' vasuni!.... Ed iu lu sacciu comu si vasanu!.... (l'afferra, convulso e mentre lei si divincola, come ossessionato se la stringe al petto, la palpa tutta, se la bacia, furente). — D'accussì, vui m'aviti a abbrazzari a mia!.... D'accussì m'aviti a vasari!....

Anna

(con un supremo sforzo si scioglie, lo graffia tutto come una leonessa ferita, lo percuote al viso gridando) — No, no, lassatimi!.... Lassatimi!.... Gridu!.... (poi cade a terra, esausta).

Oraziu

(si scosta, con la mano sulla guancia offesa e sanguinante, la fissa, torbido, poi esclama, con voce da belva) — Ppi la cruci di Diu, faciti cuntu ca siti viduva!... (si precipita per uscire).

Anna

(sollevandosi, con un ultimo sforzo, lo chiama, con un urlo disperato) — No!... Ppi carità, no!... Ristati!... Ristati, ppi carità!...