Signuri mei, signuri mei, ma chi è? Dicu macari pi rispettu di me' cucinu, ca è 'u patruni di casa.
D. Nzulu
No, cucina! Ma chi diciti, pi mia? M'haiu fattu lu cori tantu, a vidiri tutta 'st'alligria e tutta 'sta giovintù!
D. Liddu
( serio, garbato, ridando la rosa a Rachelina ) — Avi ragiuni, 'a signura Pràzzita ( a don Nzulu ) — Nuautri cci dumannamu scusa.
D. Nittu
E semu mortificati di l'ardiri ca nn'avemu pigghiatu...
D. Nzulu
Ma chi diciti? Vi ripetu ca m'aviti fattu un gran piaciri... Vui siti D. Liddu Bellè, è veru? Assittativi cca, pregu... E vui, signor Scavu... D. Nittu, mi pari?... cca banna... ( mentre don Nzulu fa i convenevoli coi due giovani, donna Pràzzita con gli occhi fuori dell'orbita s'accosta a Rachelina, la bistratta sotto sotto in silenzio, la pizzica, la scuote ) — Cca... cca, D. Nittu... e a Rachilina cca... unni si', niputi? Oh! E chi hai? Chi fu?
Rachilina