Vuleva diri, 'ssa cunfusioni non nni l'avemu a pigghiari nè iu nè vui. Lassamulu veniri, e quannu veni, pensa iddu. ( sentenziosa e ammonitrice, volgendosi verso Rachelina ) — Pensa la cosa prima ca la fai, ca la cosa pinsata è bella assai! ( poi, cambiando tono, come riattaccando un discorso alieno a cui possono partecipare anche i due estranei ) — Perciò, caru cucinu, comu vi diceva, cci fussi una bella cumminazioni ppi chiddu ca iti circannu: 'na casa granni, ariusa, cu bagnu, giardinu, pirterra, chidda di Don Saru Pulvirenti!
D. Nzulu
Eh si, cci aveva pinsatu!.... Chi avi d'ora ca cercu? Ma cu 'ssu binidittu cristianu di D. Saru non cci pozzu parrari, pirchì 'na vota àppimu 'na quistioni.
Donna Prazzita
( dolcissima ) — E cca, o cucinuzzu, non semu p'aiutaricci unu cu n'autru? Ca ci vaiu iu!
D. Nzulu
Ah! bonu fussi, cucina! ( ai giovinotti ) — Lor signori non sanno di chi si tratta.... Sta per arrivare.
Rachilina
( prevenendo ) — No, ziu, pi carità! Cci l'haiu dittu iu di 'stu parenti ( sbuffa ) amiricanu, ca divi arrivari!
D. Nzulu