SCENA IV.
Detti, meno Donna Prazzita e Rachilina.
D. Nittu
Iu sugnu devotu a tutta la famiglia, specialmenti a lei, signurina Tidda!
Tidda
A mia? pirchì a mia? Stativi mutu, ca non vi comprumittiti cu nuddu, vui! Nuddu si comprumetti cca! Si fannu vuci, si stuzzicanu li genti, e poi...
D. Gasparinu
Pirchì, iu, non sugnu omu di fatti? Allura, 'n'autra vota chi fazzu, sparu?
D. Nittu
Ma... scusi, chi forsi non sugnu cca cu lei? Questo è un fatto!
Tidda
E pi chissu vi sintiti comprumisu? Chi cc'è paura, vuliti fari quarchi duellu puru vui? o vuliti sparari... pum!... comu D. Gasparinu?
D. Gasparinu
Pirchì, s' 'u dicu n' 'o fazzu iu? 'U vuliti vidiri ca sparu pi daveru? (cava dal fianco la pistola) e toccu famigghi! (Don Nittu alla vista della pistola indietreggia istintivamente, mentre Donna Tidda e D. Nzulu si fanno coraggiosamente incontro a D. Gasparino).
Tidda
E vah! non iucamu! chi siti pazzu?
D. Nzulu
(contemporaneamente). — Chi è, D. Gasparinu? Accussì prestu pigghiati focu? Sarvativi 'ssa tofa ca vi po' scasciari!
D. Gasparinu
(convulso, rimettendo la pistola nel fodero). — Ca iu malu canusciutu sugnu, santu diascacci e...
Tidda
(subito attaccando). — E diantanuni! Va, jamuninni, accumpagnatimi!
D. Nzulu
Ma, no... ma, no... unni vai, Tidda? (le si para davanti).
Tidda
No, no... finemula cu 'ssa Tidda, ca assai cci aviti iucatu! Mi aviti trattatu comu una nimica! E 'ssa cosa di 'ssa casa sarà causa di sconzi serii! Ma serii-serii! Iamuninni, D. Gasparinu, ca cca m'accumincianu a bruciari 'i pedi! (s'avvia di furia e scompare per la comune).
D. Gasparinu
E a mia li manu (s'avvia di furia anche lui).
D. Nzulu
(gli grida dietro). — Abbasta ca non sparati, D. Gasparinu!
D. Gasparinu
(voltandosi con le mani per aria). — A secunnu comu mi firria! (via).