SCENA V.
D. Nittu, D. Nzulu e Brasi.
D. Nzulu
(dopo aver guardato un po' D. Nittu rimasto mortificato). — Vi persuaditi, caru D. Nittu?
D. Nittu
Lo dice a me? Io che per essere uomo di tratto e di pace finiu ca fui insultatu di chisti e di chiddi e ristai abbannunatu di tutti, cca, comu un cani senza patruni!
Brasi
(sghignando da scemo). — Eh... eh... 'a corda gruppa gruppa, cci va 'nt' 'o mezzu cu' non ci curpa!
D. Nzulu
(licenziandolo con una stretta di mano). — Cunsulativi, caru D. Nittu, non siti vu' sulu!... E si peju non cc'è, chistu un è nenti!
D. Nittu
Ca già! Cc'è 'stu fattu di 'stu duellu!
D. Nzulu
Bisogna impedirlo! Ca comu! Giustu giustu, nni 'stu mumentu, cci avemu a dari 'stu spittaculu a chiddu ca arriva? Di tuttu, di tuttu bisogna fari, D. Nittu, pi non farlu succediri! E non cc'è megghiu di vui pi mittirivicci 'nt' 'o mezzu?
D. Nittu
Io?! Cu tuttu lu cori! Ma veda... veda... Sono dui tipi intrattabili! E s'attaccaru forti... lei l'intese? Paroli sottintese, ma sanguinose... Ah! una sfida tremenda!
D. Nzulu
Si, ma voi... col vostro tratto (spingendolo verso la comune). Curriti, curriti, D. Nittu, e purtatimi boni notizii.
D. Nittu
(prima d'uscire) — Mi proverò... farò del mio meglio... ma non cci spero, sa? (via).