(spingendo nervosamente lontano l'incartamento, che si squinterna, parte sulla tavola e parte per terra) — Ah chi si', di marmu?.... Agghiazzatu!... Lèvili, 'ssi carti.... 'annunca 'i scicu!.... (le spinge ancora in là e altre ne fa cadere, poi, riafferrandolo pei capelli, spasimante) — Non mi pari veru ca t'haiu cca sulu, ccu mia!.... Avi tri uri ca mi nni vaiu 'n suppilu 'n suppilu, cca, a tavula, guardannuti 'nta 'ssa vucca!...
Saru
(fa un gesto di smarrimento e di voluttà con gli occhi).
Ninfa
No!... Non fari accussì, ccu l'occhi, ca muriri, muriri, mi fai!... (gli immerge quasi, smaniando la faccia nel seno).
Saru
(scattando) — No, no, ti dicu!.... Chi vo' fari muriri, macari a mia?... Tu ti vo' ruvinari e mi vo' ruvinari!....
Ninfa
E chi fai, ti scanti?
Saru