Hai ragiuni, hai ragiuni, mugghiredda mia!... (se la stringe appassionatamente al petto) Tesoru miu beddu e santu!... Tu si' la me' salvizza, tu!... M'ha' salvari, Anna, m'ha' salvari!... E... vidi?... Appena mi nni parrasti, ti cascai 'nta li vrazza, è veru?... Senza negari, senza diri minzogni... Ti giuru ppi dda criaturedda nostra ca si non mi nn'avissi parratu tu, turnannu di fora t'avissi cunfissatu tuttu iu, spontaneamente!... L'aveva cca, (si mette la mano sotto il petto) comu un gruppu, 'nta la vucca di l'arma, ca non mi faceva ciatari!... (stringendosi più forte a lei) — Non mi lassari, Annuzza, non mi lassari!...

Anna

No, no, ca comu ti lassu?... Pozzu lassari a tia, si mi dimanni aiutu accussì?... (ripresa dal terrore e dal tremito) Ma si' certu — o Diu! — si' certu, ca si nni accorsi?...

Saru

(notando lo sgomento di lei, per confortarla) — No, no... non ti scantari!... 'U rimorsu mi fici vidiri chiù di chiddu ca era... No... pensu ca poi si misi a parrari tantu tranquillu... supra 'a relazioni d' 'a perizia ca ficimu 'nsemi... Mi desi 'i carti... (battendosi una mano aperta sulla fronte) — Oh, a propositu!... Mi l'aveva scurdatu!... Ma si non haiu chiù 'a testa!... Menu mali ca mi ci facisti pinsari!... L'haiu a firmari e t' 'a lassu cca, ca dici ca veni iddu, chiù tardu, a pigghiarasilla (apre un cassetto, toglie il rotolo delle carte del primo atto, lo spiega, lo depone sul tavolo e firma l'ultimo foglio).

Anna

Cca ha' a veniri?... Iddu?...

Saru

Si... accussì mi dissi...

Anna