(pensando) — Si putissi appurari qualche cosa!...

Saru

Sta attenta, oh, ppi carità!.... Non nesciri discursu, si iddu non parra!... Avissi a fari peju?!... (la riabbraccia con effusione, poi) Ni nni jemu, Anna!... Ni nni jemu, di cca!... Haiu 'a me' prufissioni... tutti sannu ca sugnu un galantomu... e unni è ed è, un pezzu di pani non mi po' mancari... E' veru, Anna?...

Anna

(tenera, commossa) — Si, si... unni vo' tu!... Veru è!... Iu nun haiu a nuddu, cca... Non haiu autru ca a tia... e 'a zia Rachela, mischina!...

Saru

Si nni veni ccu nui!... Chiddu ca basta ppi dui bastirà ppi tri (guarda l'orologio, riprende la valigetta e, consegnandole le carte) — Vidi unni 'i metti, ca iu mi nn'e' jri.

Anna

(riassalita dal dubbio, lo guarda, con meraviglia e rimprovero) — E comu?... Tantu tempu prima, ti nni stai jennu?... Non ci manca un pezzu, ancora, ppi partiri 'u trenu?...

Saru