SCENA II.
Donna Prazzita e D. Nzulu.
D. Nzulu
Pi mia, cucina Prazzita, Rachilina mancu esistiva...
Donna Prazzita
Ca già... pi vui non esisteva autra ca 'a cucina Tidda! E francamenti, poi... mi pari curiusu, lassatimillu diri, ca vui... propriu vui, cci la prifirissivu ad autri!
D. Nzulu
Acqua passata, cucina... Iti pinsannu cchiù a mia? 'N'autru munnu!... Lassamulu iri ssu discursu! Quantu a Rachilina, prima di tuttu, vi ripetu, ca pi mia mancu esisteva; e poi, una vota ca nni parrati, si vi parsi assai, vi ricurdati?... la differenza d'età tra mia e Tidda; com'è ca ora cca cu Paulinu...
Donna Prazzita
Iu?... Parrai d'età!... Chi mi diciti?... Quannu?
D. Nzulu
Ca tannu, cucina! Ricurdativi bona!
Donna Prazzita
Ah... forsi pirchì Tidda... chi sacciu... era ancora carusidda (si ode il campanello d'ingresso).
D. Nzulu
No, no, cucina, iu cci pensu beni! Facistivu 'a quistioni di l'età, e facistivu bonu, di dda gran fimmina di munnu ca siti... Tantu ca mi pari curiusu ora, scusati, ca a vui ca vi parsiru assai 'i dudici anni di differenza tra mia e Tidda, non vi fannu cchiù impressioni 'i vinti tra Paulinu e Rachilina...
Donna Prazzita
(vorrebbe ribattere e sostenere le sue ragioni: ma Brasi, entrando, glielo impedisce).