SCENA III.
riappare: La Vecchia di l'acitu.
Rachilina
'N'autra vota 'a Vecchia cc'è'! Ma chi è, diavulu? comu fa a trasfurmarisi accussì!
La Vecchia
(friggendo di contentezza, ricava il fiasco e ribeve a lungo, poi:) — Forza a la machina, ca a bon puntu semu! Cci attizzai un focu di carbuni scattialoru, ca si nni sta jennu tuttu faiddi faiddi! L'abbivìru iu, 'sti buttuneddi di rosa; ma cu chistu.... cu chistu. (fa cenno di annaffiare col fiasco dell'aceto) — Ca chi pi daveru hannu a sbucciari belli e odurusi e hannu a 'mbriacari a 'ss'omini ca mi lassaru 'mpassulunìri 'mmezzu li spini! (al fiasco) — Tu si' la me' forza! (lo bacia) — E tu cci ha' pinsari a nun farli chiumpìri! (appressandosi all'uscio di sinistra) — Giufà! Giufà, unn'è D. Ninnaru? (cava dal seno due biglietti, li esamina negli indirizzi, se li mette uno nella destra, l'altro nella sinistra, facendo cenni satanici d'intesa con se stessa; poi:) — Ah, 'nt' 'o salottu 'u facisti trasiri? Facisti bonu! staiu vinennu! (prima d'uscire, ribeve).
Tidda
Tumma! tumma fin'a la fezza! Arsalarma, chi siti chi avi!
La Vecchia
(esce; poi dall'interno) — Ah, Tinnirina, 'u lassasti 'u specchiu? Chi sintisti? Non è visita pi tia!
Voce di D. Tinnirina
Non haiu 'ntisu a nuddu iu!.... Pirchì? cu' cc'è?
Tidda
Oh chi vuci di Serafinu! 'Nnuzzintedda, n' 'o sapi cu' cc'è! Ah, chi spassu! Mi staiu scialannu!
D. Liddu
Signurina, e nni facissi sentiri! Nui vulemu scialari macari nuautri!
La Vecchia
Vah, ca non lu sai? Don Ninnaru cc'è! Ma pi parrari cu mia e no cu tia!